Poate un protest nonviolent răsturna un regim autocrat?

”Nu mi-e frică, nu mi-e frică, voi lupta pentru eliberare, pentru că știu de ce am fost creat”. Un cor format din 20 de persoane de toate vârstele stă într-un semicerc, cu o persoană la mijloc care dirijează.

Ceea ce pare a fi o repetiție de cor are, de fapt, o miză serioasă. Membrii grupului țin pancarte pe care scrie ”No sleep for ICE” și ”Hilton stop housing ICE”. Grupul se află în holul unui hotel din Minneapolis, unde sunt cazați angajați ai serviciului pentru imigrație și control vamal (ICE). Cântă și scandează - își dau toată silința să le strice somnul și cer conducerii hotelului să nu cazeze agenții federali. 

Apoi apare poliția și le cere să se disperseze. Înainte de a intra în hotel, organizatorii le dăduseră instrucțiuni clare: să cânte doar până la sosirea poliției, să evite escaladarea situației.

La Minneapolis, protestul a îmbrăcat forme variate. Pentru a contracara acțiunile violente ale agenților ICE, locuitorii dau dovadă de creativitate, ținându-i treji noaptea cu cântece și zgomote puternice. Au organizat chiar și un concert rock.

Modelul nonviolent de protest al generației Z

Tot mai mulți cetățeni americani folosesc o gamă largă de metode de protest nonviolent. Se organizează în coaliții, adică atrag sprijin cât mai larg pentru cauză. Adesea, accentul cade pe simplul refuz de a colabora cu autoritățile. În Minneapolis, cetățenii patrulează pe străzi și își avertizează vecinii, prin grupuri de chat, cu privire la prezența agenților în zonă.

Alții recurg la boicot: săptămâna trecută, organizații din toate părțile Statelor Unite au îndemnat populația să nu meargă la școală, la cumpărături sau la muncă. Dar țara nu s-a oprit în loc în acea zi. Funcționează, așadar, protestul nonviolent?

Exemple din alte părți ale lumii arată că da. Așa-numitele proteste ale generației Z din Nepal, Bangladesh și Madagascar, din ultimii doi ani, au dus la căderea guvernelor respective. Și au fost în mare parte nonviolente.

Ivan Marovic, unul dintre liderii mișcării de protest din Serbia împotriva lui Slobodan Milošević, spune că cel mai important aspect al protestului nonviolent este capacitatea de a motiva cât mai mulți oameni, pentru o perioadă cât mai lungă. Mișcarea Otpor (Rezistența) a răsturnat guvernul Serbiei în anul 2000, după ce studenții protestaseră timp de peste doi ani.

O regulă empirică din științele politice spune că dacă cel puțin 3,5% din populație participă la proteste nonviolente împotriva unui regim autoritar, acestea au, de regulă, succes. Dar cifrele, singure, nu sunt suficiente pentru reușita unui protest.

”Mișcările reușesc pentru că exercită presiune continuă”, spune Marovic, în prezent director executiv al Centrului Internațional pentru Conflict Nonviolent (ICNC) din Washington, DC. ”De aceea vorbim despre transformarea unui protest într-o mișcare”.

Locuitorii din Minneapolis sunt dornici să protesteze

Protestul din Minneapolis îndeplinește deja aceste criterii, observă Aru Shiney-Ajay, directoare executivă a Sunrise Movement, organizația care orchestrează acțiuni precum cea din holul hotelului.

Grupurile de cartier se organizează pe Signal și ajung în mod regulat la limita numărului de participanți activi suportată de platforma de mesagerie online. Ajay este convinsă că cel puțin 4% dintre cetățeni sunt implicați, și nu e vorba doar de cei care ies efectiv în stradă. ”Oamenii sunt cu adevărat înfometați de acțiuni care să blocheze, în mod concret, capacitatea autoritarismului de a funcționa”, susține Shiney-Ajay.

Regula de 3,5% s-ar putea să nu se aplice tuturor protestelor, avertizează Lee Smithey, profesor pentru Studii de Pace şi Conflict la Swarthmore College, în Pennsylvania. ”Poate fi dificil de aplicat această regulă unei campanii de mică amploare, cum ar fi într-un anumit cartier sau oraș”.

Ce poate face umorul pentru o mișcare de protest

Pentru a menține implicarea oamenilor în proteste, Shiney-Ajay se inspiră din alte mișcări, precum Otpor. A fost deosebit de impresionată de simțul umorului al protestatarilor sârbi. De ziua soției lui Milošević, locuitorii unui cartier au legat florile preferate ale acesteia, margaretele, de un curcan și l-au plimbat pe străzi.

Marovic își amintește că acțiunea nu a fost gândită în primul rând ca o batjocură la adresa soției președintelui Milošević, ci ca o critică a întregului sistem politic. Pentru că întreaga țară a înțeles simbolismul, gestul a devenit o glumă care i-a unit pe protestatari.

”Folosirea umorului în mișcări ajută la schimbarea percepțiilor despre cei care dețin puterea”, spune Marovic. ”Subminează relațiile de putere existente”. 

Dincolo de subminarea liderilor, umorul ajută și la diminuarea fricii în rândul populației: ”Unul dintre lucrurile care îi împiedică pe oameni să se alăture mișcărilor este teama de represiune sau violență”, explică Marovic.

Protestele impregnate de umor pot face perioadele dificile mai ușor de suportat și pot aduce oamenii împreună. Aceasta este esența protestului nonviolent, subliniază Smithey: oricine poate participa. Fără violență, copiii, vârstnicii și persoane din toate mediile își găsesc acolo un loc. Fiecare poate contribui, fie doar răspândind informația.

Cum se combate apatia

Una dintre cele mai periculoase amenințări la adresa protestului este apatia, sentimentul că protestele sunt inutile sau că nu merită riscul. Shiney-Ajay le amintește constant protestatarilor de succesele deja obținute de mișcarea sa: de exemplu, unele hoteluri au încetat să mai găzduiască agenți ICE, iar numărul acestora în Minnesota este în scădere.

Gregory Bovino, oficialul poliției de frontieră responsabil șef cu aplicarea legii imigrației în Minneapolis, a fost nevoit să își părăsească funcția după ce un agent ICE l-a împușcat pe protestatarul Alex Pretti, în ianuarie. Sunrise Movement a postat apoi pe Instagram un mesaj către toți protestatarii: ”TU ai făcut asta. Am făcut-o împreună. Am făcut să le fie imposibil celor din ICE să-și facă treaba”.

ICE nu a răspuns solicitării DW de a comenta până la momentul publicării.

Pentru a-i menține pe oameni activi, Shiney-Ajay are deja următoarea idee de protest în Minneapolis: ”Ne-am întrebat dacă administrația orașului nu ar putea începe lucrări de construcție la toate intrările pe autostradă din jurul clădirii (centrului de detenție - n.red.) Whipple. Avem multe gropi în Minnesota. Poate ar trebui să le reparăm chiar acum”.